Să nu mai bateţi la apartamentul 4!

Acest material nu e insotit de poze, pentru ca asa trebuie!

Printre zeci de ţigani de Ştrand, printre orgiile de cartier, traduse prin băute grosolane la orice oră de noapte şi de zi, plus curve şi scandaluri din plin, printre câinii şi pisicile flămânde de Popa Şapcă, iată că locatarii blocului P 21, scara X, sunt nemulţumiţi de nişte bieţi ziarişti proletari de la apartamentul 4! Pe vremuri, la acest apartament, sălăşluia un biet câine, d’Artagnan, maidanez după unii, nobil după noi, care făcea ceva ravagii printre rufe, îşi lăsa căcatul pe unde nici nu te aşteptai... Cum eu erup inopinat ca Vezuviul prin 79 AD, m-am arătat enervat. Colega mea de apartament, după lungi insistenţe din partea colegului ei (je), a dat câinele unei prietene. Din păcate, căţelul a scăpat... şi bătea mereu la uşa scării. Dan Badea şi Adelina, pentru cei care îi ştiţi, sunt mai tot timpul plecaţi, în slujba presei muribunde din Argeş, cu venituri de căcat şi catalogări dintre cele mai nesimţite! Câinele lăsat la îndemâna cartierului dăunează sătenilor din comunele Olteniei, transformaţi în piteşteni de conducătorul iubit. Şi ăştia sunt vecinii noştri! Îi enerva că acest căţel insista să intre în scară... De aici începe show-ul!

OK, am scăpat de căţel, începusem curăţenia, săptămâna asta. Cine vine să discute cu Adelina? Răspuns: un ţăran de administrator, plus trei vecine menopauzate, care se plângeau că fostul câine al apartamentului, scăpat din grija noii stăpâne, se căca pe scară... Nu tu chefuri de dat în gât la miliţie (cei mai mulţi din bloc nici nu ne cunosc, nici măcar din vedere), nu tu impoliteţi faţă de cucoane cu gogoşari pe care să le ajuţi pe scări... doar ăştia au venit la noi, la uşă. ,,Auzi, domnişoară, ce faci cu câinele ăla? Vezi, că am văzut că la tine că a intrat o blondă... (nota mea: chiar nu îmi plac blondele şi sigur nu am adus-o eu, poate că Adelina  ) şi mai vin...”, spune cu răutate, o tipă între două vârste!

Colac peste pupăză, în această seară, văd la intrarea în scară următorul afiş: ,,Nu mai băgaţi câini în scară! De asemenea, dacă mai băgaţi câini în scară, nu mai băgaţi la ap 4! L-aţi primit, să-l stăpâniţi! Câinele meu a fost dat spre îngrijire unei rude. E adevărat, a fugit şi s-a întors acasă. Dacă nu îi daţi drumul pe scară, se va întoarce la vechea reşedinţă! Chiariaşa apartamentului 4!”, se arată în ,,comunicatul” dat spre rumegat locatarilor olteni, cu copii care scuipă pe clanţe ( si eu făceam aşa, pe vremuri). Să nu mai puneţi degetul ciocolatiu niciodată pe soneria apartamentului unde stau ca va rumeg ca pe gogosi! Capisci?

Basarabie romana...

Dumnezeu să te ţină în pază, Dinică!

Pentru că e argeşean de-al nostru(şi ăsta) , pentru că e talentat...

Sprijiniţi proiectul lui Alex Şerban!

Alex Şerban, unul dintre cei mai talentaţi cameramani din Piteşti, a realizat recent un scurt metraj, pentru un concurs-campanie de prevenire a cancerului la san.
Tema concursului a fost crearea unui fim scurt, viral, care sa alerteze femeile asupra riscului aparitiei cancerului la san si sa le faca sa mearga pentru efectuarea unui control.

Rugamintea mea e, daca aveţi 2 minute libere, sa va uitaţi la filmul de mai jos si, daca va place, sa il votati. Data limita este 31 octombrie. Votul se da chiar pe comantariul de la youtube.

Iar trebuie să vă explic...

De ce am cel mai mişto blog din Piteşti (sic!):
1. Nu epatez în jurnalistul pulii, care crede că întotdeauna are ceva de spus, despre orice, de la transcendentalismul lui Nietzsche, la menstruaţia Elenei Udrea.
2. Nu sunt nici om de cultură, nici om de aleasă incultură; a fi semidoct pe blogosferă şi a recunoaşte că mai ai multe de citit şi, mai ales, de trăit nişte experienţe, nu e o ruşine pentru nimeni. A devenit o regulă prin blogosfera piteşteană prin a folosi sinonime preluate din DEX, ,,inteligente, domnule, că d'aia am citit" , pentru nişte cuvinte extrem de uzuale.
3. Moarte materialismului! Moarte sistemului (în cazul meu)! Jos politicienii meschini! Jos subcultura, incultura! Puţin contează că bârfa de şanţul satului a devenit caracteristică până şi aceluia care, din ipocrizie, spune şi scrie că are nu ştiu ce principii!
4. La provincie, vere, dacă eşti tip cult sau tipă cultivată (:)) ) trebuie să anunţi prin toate mijloacele, de la prietenii din scara blocului, la numele din lista blogului, că ai fost la absolut toate spectacolele de la Teatrul Davila, la concertele filarmonicii locale sau la vreo lansare insipidă de carte. Să nu care cumva să te duci la vreun meci, căci automat eşti descalificat! Nu mai eşti om de ,,elită"! Moarte huliganilor!
5.Urmează, în planul secundar sau terţiar, bloggerii care anunţă mari evenimente din cluburile piteştene! La unele mai şi participă!
6. Dacă eşti blogăr pulărău, trebuie neapărat să bagi 4 din 5 articole despre situaţia din ţară, să îţi arăţi antipatia sau simpatia faţă de Băselu! Pizdele se răzbună şi bagă câte un post (post pe blog, căci multe nu se pot abţine de la ,,carne" în nicio zi a săptămânii) folosind metafore, descriind trăiri interioare, reflectate prin flatulaţii prin perna de pe scaunul la care sunt aşezate la calculator.
Profund, nu?

Nunta ca la romani: cu manele, cocalari si nuntasii beti cu tuica din banane!

Nu te vom uita niciodata, Gascane!

Pentru contemporanii de rand, ai reprezentat o legenda! Te-am vazut doar la demonstratii fotbalistice, ghinionist fiind ca m-am nascut mai tarziu cu vreo 20 de ani. In schimb, tatal meu, unchii mei, rudele mele ceva mai departate,dar mai in varsta, te-au luat exemplu si au ramas argeseni, in buletin si in suflet, pe viata! Te-au vazut castigand doua campionate, te-au vazut jucand fotbal... Ce pacat, Dobrine! Chiar mai aveam nevoie de unul ca tine, care sa reprezinte, prin spectacolul pe care sa il oferi, o alternativa la demagogia lui nicolescu si la gargara lui pendiuc! O alternativa adevarata... Dumnezeu sa te aiba in paza acolo unde esti!

In aceasta seara, spre rusinea mea, nu am reusit sa ajung pe stadionul din Trivale, acolo unde Gascanul a scris istorie in fotbalul romanesc... Au fost colegi de-ai mei, din galerie, oameni pe care ii vad rar, din pacate, dar le multumesc pentru fotografiile pe care mi le-au pus la dispozitie!