Politicienii, cei mai nefericiti oameni

Încep acest anti-editorial prin precizarea că nu am fost, nu sunt şi nici nu cred că voi fi membru al vreunui partid politic, indiferent că la mijloc s-ar afla ideologia sau interese materiale! Nu simpatizez cu absolut niciun politician şi nici nu am chef să calc pe la secţiile de votare, în următorii ani... Nu am foarte mulţi ani de presă dar, uşor-uşor, încep să cunosc specia asta, numită ,,politician’’. Pozează în familist convins, cu nevastă luată de fată mare şi doi copii eminenţi, are o carieră de invidiat (de obicei, în instituţiile Statului), are o maşină ,,decentă’’ şi un apartament cu două camere, dar ,,cochet’’. Se erijează în salvatorul naţiunii şi, mai nou, militează pentru protecţia mediului şi a balenelor ucigaşe. Poartă întotdeauna costume pe la conferinţele de presă şi, dacă e nevoie, pulovăr roşu/galben/portocaliu şi cizme de cauciuc pe la adunările săteşti. Scopul vieţii sale, vezi Doamne!, a fost, este şi va fi ridicarea societăţii pe cele mai înalte culmi ale dezvoltării. Cel puţin, aşa pozează!
Din păcate, cei mai mulţi dintre politicienii locali sunt putrezi, cel puţin din punct de vedere moral. Sunt nefericiţi şi frustraţi! Afli, după ceva ,,săpături’’, că X-ulescu nu avea tocmai o viaţă de familie fericită. Nevasta lui nu era luată de fată mare, iar bărbatul său politicianul, preocupat de alegeri şi de afaceri aflate la limita sau dincolo de lege, o neglijează constant. Îl înşeală şi ea, la fel de constant... Copiii ăia ai lui trec clasa cu greu şi e nevoie de lovelele tatălui pentru ca ei să ajungă să studieze într-o universitate de prestigiu. Pentru el, e normal ca odraslele să capete educaţie aleasă, nu să stea printre ,,fomiştii ăia de olimpici’’. Pe lângă apartamentul ăla ,,mic, dar cochet’’, politicianul nostru posedă cel puţin o vilă cu piscină într-un cartier rezidenţial din oraş (trecut pe numele soacrei), are un cont baban şi face tot posibilul ca presa să-i fie aproape.
După ceva ani, copiii sau nepoţii de fraţi ai politicienilor devin şi ei lideri de organizaţii de tineret şi, în funcţie de influenţă, consilieri locali sau judeţeni. Împrumută obiceiurile ascendenţilor lor şi visează că vor deveni familişti convinşi, cu copii deştepţi... Vor avea parte de dezamăgire, iar frustrarea lor că nu deţin monopol pe fericire se răsfrânge asupra noastră. Având pârghiile la îndemână, vor încerca să-şi completeze neajunsurile din viaţa lor prin acapararea ,,ciolanului’’. O dată cu funcţia şi cu rotunjirea conturilor, vin ,,avalanşe’’ de amante, de plimbări pe banul public în străinătate... Cu un psihic labil, aceştia doresc doar un bici bine şlefuit, pentru a ne mâna aşa cum visează.