Metallica, pentru a doua oară în România
Miercuri seara, pe Stadionul Cotroceni a avut loc al doilea concert Metallica în România, după cel susţinut în mai 1999. Din cauza numărului mare de spectatori veniţi din provincie, căile de intrare în Bucureşti, dar şi îngustele străzi care duceau către stadion au fost paralizate. La concert a fost lume multă, înghesuită pe alocuri, deoarece stadionul echipei Progresul are o capacitate mult mai mică decât cea a defunctei arene Lia Manoliu, folosită anii trecuţi din plin pentru astfel de evenimente. Cu toate acestea, aproape 30 de mii de fani au făcut faţă unei ploi torenţiale pentru a-i vedea pe cei care le-au încântat adolescenţa cu piese ca ,,One”, ,,Seek and destroy”, ,,Nothing else matters” sau ,,Enter Sadman”.
Moneda de pe Cotroceni:,,raiffeisenul”
După cum organizatorii anunţaseră cu multe săptămâni înainte, accesul la concert cu aparate foto profesionale, cu umbrele, cu rucsaci, mâncare şi băutură a fost strict interzis. O dată intraţi pe stadion, pofticioşii nu aveau altceva de făcut decât să preschimbe leii în jetoane Raiffeisen, la un curs de 1 raiffeisen=2,5 lei. După aceea, îţi puteai cumpăra o bere la pahar de 0.33 l cu preţul a două jetoane sau o apă plată la ,,incredibilul” preţ de un jeton. „Scorurile” mari i-au făcut pe mulţi rockeri drojdieri să să-şi smulgă pletele din cap de ciudă: ,,Ia uite, bă, cum ne jecmănesc ăştia! Dacă vrei să bagi şi tu o bere mai mult, ca omu’, trebuie să vii de acasă cu câteva milioane!”. Cât priveşte grupurile sanitare, acestea au fost amplasate disproporţionat faţă de aşezarea spectatorilor. Astfel, pentru accesul la budele din interiorul stadionului nu trebuia să aştepţi deloc, în timp ce, pentru cele de la intrare, se făcuseră cozi de zeci de metri. Un altă bilă neagră, poate cea mai mare, pentru spectacolul de miercuri a fost dată de mama natură. A plouat încontinuu, iar lipsa portului umbrelelor va avea ca rezultat, mai mult ca sigur, în următoarele zile, sute de pneumonii printre metalari. Ploaia a ruginit puţin metalul de pe Cotroceni, dar zecile de mii de fani au răbdat mai bine de două ore, numai pentru a vedea live un concert inedit.
,,La revedere, Bucureşti! Ne vedem în curând pentru a vă prezenta noul album!’’
Faţă de concertul din 1999, James Hatfield (voce), Lars Ulrich (tobe), Kirk Hammet (chitară) şi Robert Trujillo (basist, venit în trupă în 2003) au fost mult mai mulţumiţi de organizare şi de public, semn că, uşor-uşor, şi noi ne dăm pe brazdă. Deşi ajunşi în România cu doar două ore înainte, cei patru metalişti au urcat pe scenă la ora anunţată pe bilet, adică 21.00. Trupa americană care a deschis concertul, The Sword, nu a impresionat prea mult şi mulţi dintre spectatori erau de părere că o formaţie mioritică mai de soi ar fi fost indicată. Americanii de la Metallica s-au ferit să cânte piese de pe albumul ,,St Anger’’ (2003), intens criticat de către presa de specialitate şi de către fani. În viziunea acestora, albumul de acum cinci ani nu are nimic în comun cu spiritul trupei. În schimb, piese de pe albumele ,,Kill’em All’’ (1983), ,,Master of puppets” (1985), ,,Injustice for All’’ (1988) sau ,,Black Album” (1992) au fost cântate „la greu” de trupa care a ajuns, deja, la a treia generaţie de fani. Cea mai spectaculoasă piesă a fost ,,One’’, ale cărei versuri fac referire la ororile războiului din Vietnam. În intro-ul piese, câteva artificii au fost detonate, focul şi fumul reproducând fidel exploziile de pe front. Mulţi dintre fani credeau că ,,cine ştie când o să îi mai vedem pe ăştia de la Metallica! Au venit în ’99, au venit acum şi poate mai vin peste 10 ani, dacă or mai cânta!’’. Hei, bine, nu este chiar aşa. În toamnă, trupa îşi va lansa un nou album, ,,Death Magnetic”, urmând ca anul viitor să întreprindă un turneu de promovare care va include, cel mai probabil, şi România. ,,La revedere, Bucureşti! Ne vedem în curând pentru a vă prezenta noul album” a promis solistul James Hatfield publicului.
Miercuri seara, pe Stadionul Cotroceni a avut loc al doilea concert Metallica în România, după cel susţinut în mai 1999. Din cauza numărului mare de spectatori veniţi din provincie, căile de intrare în Bucureşti, dar şi îngustele străzi care duceau către stadion au fost paralizate. La concert a fost lume multă, înghesuită pe alocuri, deoarece stadionul echipei Progresul are o capacitate mult mai mică decât cea a defunctei arene Lia Manoliu, folosită anii trecuţi din plin pentru astfel de evenimente. Cu toate acestea, aproape 30 de mii de fani au făcut faţă unei ploi torenţiale pentru a-i vedea pe cei care le-au încântat adolescenţa cu piese ca ,,One”, ,,Seek and destroy”, ,,Nothing else matters” sau ,,Enter Sadman”.
Moneda de pe Cotroceni:,,raiffeisenul”
După cum organizatorii anunţaseră cu multe săptămâni înainte, accesul la concert cu aparate foto profesionale, cu umbrele, cu rucsaci, mâncare şi băutură a fost strict interzis. O dată intraţi pe stadion, pofticioşii nu aveau altceva de făcut decât să preschimbe leii în jetoane Raiffeisen, la un curs de 1 raiffeisen=2,5 lei. După aceea, îţi puteai cumpăra o bere la pahar de 0.33 l cu preţul a două jetoane sau o apă plată la ,,incredibilul” preţ de un jeton. „Scorurile” mari i-au făcut pe mulţi rockeri drojdieri să să-şi smulgă pletele din cap de ciudă: ,,Ia uite, bă, cum ne jecmănesc ăştia! Dacă vrei să bagi şi tu o bere mai mult, ca omu’, trebuie să vii de acasă cu câteva milioane!”. Cât priveşte grupurile sanitare, acestea au fost amplasate disproporţionat faţă de aşezarea spectatorilor. Astfel, pentru accesul la budele din interiorul stadionului nu trebuia să aştepţi deloc, în timp ce, pentru cele de la intrare, se făcuseră cozi de zeci de metri. Un altă bilă neagră, poate cea mai mare, pentru spectacolul de miercuri a fost dată de mama natură. A plouat încontinuu, iar lipsa portului umbrelelor va avea ca rezultat, mai mult ca sigur, în următoarele zile, sute de pneumonii printre metalari. Ploaia a ruginit puţin metalul de pe Cotroceni, dar zecile de mii de fani au răbdat mai bine de două ore, numai pentru a vedea live un concert inedit.
,,La revedere, Bucureşti! Ne vedem în curând pentru a vă prezenta noul album!’’
Faţă de concertul din 1999, James Hatfield (voce), Lars Ulrich (tobe), Kirk Hammet (chitară) şi Robert Trujillo (basist, venit în trupă în 2003) au fost mult mai mulţumiţi de organizare şi de public, semn că, uşor-uşor, şi noi ne dăm pe brazdă. Deşi ajunşi în România cu doar două ore înainte, cei patru metalişti au urcat pe scenă la ora anunţată pe bilet, adică 21.00. Trupa americană care a deschis concertul, The Sword, nu a impresionat prea mult şi mulţi dintre spectatori erau de părere că o formaţie mioritică mai de soi ar fi fost indicată. Americanii de la Metallica s-au ferit să cânte piese de pe albumul ,,St Anger’’ (2003), intens criticat de către presa de specialitate şi de către fani. În viziunea acestora, albumul de acum cinci ani nu are nimic în comun cu spiritul trupei. În schimb, piese de pe albumele ,,Kill’em All’’ (1983), ,,Master of puppets” (1985), ,,Injustice for All’’ (1988) sau ,,Black Album” (1992) au fost cântate „la greu” de trupa care a ajuns, deja, la a treia generaţie de fani. Cea mai spectaculoasă piesă a fost ,,One’’, ale cărei versuri fac referire la ororile războiului din Vietnam. În intro-ul piese, câteva artificii au fost detonate, focul şi fumul reproducând fidel exploziile de pe front. Mulţi dintre fani credeau că ,,cine ştie când o să îi mai vedem pe ăştia de la Metallica! Au venit în ’99, au venit acum şi poate mai vin peste 10 ani, dacă or mai cânta!’’. Hei, bine, nu este chiar aşa. În toamnă, trupa îşi va lansa un nou album, ,,Death Magnetic”, urmând ca anul viitor să întreprindă un turneu de promovare care va include, cel mai probabil, şi România. ,,La revedere, Bucureşti! Ne vedem în curând pentru a vă prezenta noul album” a promis solistul James Hatfield publicului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu