In urma cu 2 saptamani, pe acest site am postat trei materiale despre spiritul comercial al Zilei de Sfantul Valentin, o sarbatoare kitch-oasa. Scriam atunci ca noi, romanii, trebuie sa ne pastram putinele traditii car ne-au mai ramas. Cum,in ultimele zile, am fost ocupat si preocupat cu altceva, l-am neglijat pe Dragobete. In ajutorul meu a venit colega si amica Flavia Jinga, care mi-a trimis un articol despre Dragobete. Dupa cum se stie, site-ul www.danbadea.blogspot.com promoveaza tinerele talente. Nu am facut rabat nici de data aceasta.
Dragobetele sau cum să te (re)lansezi în iubire
După mult branduitul şi îmbujoratul Sir Valentine iată că vine rândul sărbătoririi Dragobetelor în stil tipic romanesc. Mioritic, ceva mai nepăsător. Nemuritor şi rece. Poate că Valentine's Day nu este decât o formă upgradată, relansată de "marketerii de dincolo" pentru a vinde cât mai mult pe proprietatea nostră. Dar principiul se poate aplica şi invers. Poate că paşnicul Dragobete se relansează după mult, mult timp, suportând invazia americanească cu pulsaţia mocănească. Şi uite aşa, după consumul pe care ţi l-ai asumat sau nu pentru primul venit pe piaţă (first entry), după ce ai luat ce ţi-a fost expus pe primul raft, impus brusc şi brutal de o oarecare strategie promoţională a unui mai mare Admarker global, dai de ....Dragobete, draga de ea.
Primul venit la linia de sosire este accesorizat cu tot arsenalul sloganelor bine drămuite şi înveşmântat până peste cap cu hit-uri, ciocolate, perne, turte, plastic, ţiple, puf, pluş, haine, inele, cercei, felicitări, magneţi, sclipiri, iarmaroc, fest-uri, târguri, "cumperi şi câştigi, consumi deci exişti". După toate la un loc cosmetizate, dar lacom inspirate şi haotic ambalate, acum te pomeneşti vrei nu vrei cu Dragobetele.
Sărbătoare ceva mai....sau cu mai puţin, sau fără, sau ...presărat cu..o mai
puţină agresivitate în a-ţi fi impusă direct sub nas, oriunde şi oricum.
A doua după Ziua Îndrăgostiţilor Globalizaţi, dar prima sărbătoare înregistrată la OSIM (oficiu de stat pentru invenţii şi mărci) ca loc de baştină (re)vine în forţă pe piaţă şi pare că s-ar lipi cu dibăcie pe harta mentală a consumatorului de azi, romaşul consumist alege de data asta romanesc, dar mai mult ca un bonus la ce a cumpărat(accidental sau nu)în prima fază.
Consum romanesc sau paşii bătuţi pe loc ori pe piaţă
Ca un lapte degresat la cafeaua de dimineaţă, ca un balsam după ce te-ai spălat foarte energic pe cap (cu condiţia să-ţi fi băut în prealabil cafeaua) ca o strategie (prea bună să fie "light") de consum aproape la liberul arbitru, opţional de la un caz la altul, ca o zgardă la un câine de talie pitică dar care latră gălăgios (n-ai ce-i face, nici de-l pui pe ace), ca un timbru la scrisoare, ca o curea pusă la încingătoare la o mare sărbătoare, iată paşii bătuţi pe ...segmente de piaţă. Nu este un consum exclusivist, nu este un consum bunăoară ostentativ şi demonstrativ, el este sau nu este...
Sir Valentine şi-a găsit perechea în Transilvania
Da, e adevărat. Se întâmplă pe meleaguri autohtone. După multe cărări bătătorite, unde cu gândul nu ajungi, Sir Valentine a poposit buimăcit şi tare lulea de îndrăgostit de nimeni alta decât de Draga Dragobete. Iată acum, perechea ideală ce-i are protagonişti pe mai marele Valentin vestic şi timida Dragobete mioritică.
Who is who?
Un corespondent mitic, legendar, ce are azi componente ce ţin mai mult de un "etnofusion" bine elaborat. Un concurent ce se vrea a fi (de la an la an pare că îi şi iese) "relansat". Imagologia publicitară a Dragobetelor pare încărcată şi conservată de la an la an cu mult mai multe simboluri de apartenenţă şi de referinţă în ceea ce priveşte psihologia poporului român. Să fie ăsta secretul sau doar diversiune publicitară şi consumistă? Dar ceea ce nu ştim însă este că poate, doar poate, toate asta la un loc nu vând la fel de bine cum o face predescesorul său, Sir Valentine.
Flavia JINGA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu