Cultul proprietarului vs. cultul proletarului

Chiar astăzi citeam în Evenimentul Zilei ( http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/841804/Chirie-mai-ieftina/ ) despre situaţia chiriaşilor, fie firme sau persoane fizice, care nu mai au bani pentru plata chiriilor. Specialiştii în imobiliare dădeau chiar şi câteva sfaturi, de genul: ,,Proprietarul nu vrea să renegocieze chiria, în vremurile astea de criză? Foarte bine! Găsiţi un alt spaţiu, mai ieftin!’’. Întâmplător, chiar în această dimineaţă am încercat să renegociez, după un an, contractul cu proprietarul garsonierei unde locuiesc. I-am explicat că, din cauza crizei, veniturile au cam scăzut, la fel şi preţul chiriilor, aşa că nu mai vreau să îi ofer 500 de lei, existând posibilitatea ca, peste câteva luni, să îi spun ,,nu mai pot” nu ,,nu mai vreau”. A refuzat categoric oferta mea de 100 de euro, cu câteva zeci de lei sub ce îi oferisem până acum. ,,Tu vrei să îmi dai mie mai puţin? Păi, eu vroiam să îţi cer 600 de lei, că a crescut euro! Dacă nu poţi, lasă, bag pe altu’! E garsonieră întreţinută, o dau lejer şi la 150 de euro,’’ îmi spunea proprietarul. Am hotărât să mă mut, dar de acum e problema mea…

La altceva mă voi referi, în continuare. Nu se poate ca vreodată, voi, puţinii mei cititori, să nu fi stat cu chirie, fie în perioada studenţiei, fie după, când v-aţi găsit de lucru în alt oraş! A fost un rău necesar, poate, căci nu toată lumea are zeci de mii de euro să îşi cumpere o locuinţă! Aţi observat cât de frumos vă vorbeşte proprietarul, cum îi sticlesc ochii, cum îşi apleacă privirea, atunci când scoteaţi bănuţu’ din buzunar şi cum vă vorbeau cu ,,domnu”, în momentul în care îi ofereaţi avansul pe două sau trei luni din chirie? Bănuiesc că ştiţi şi fraza aia, atunci când iese pe uşă şi vă lasă să vă bucuraţi de locuinţa închiriată, în semn de mulţumire: ,,Domnu’, dacă mai aveţi nevoie de ceva, uite aici numărul meu! Ceea ce cer eu de la dvs. este să păstraţi curăţenia şi să nu faceţi gălăgie. Ştiţi, vecina de la apartamentul 16 e bătrână şi bolnavă. Cheamă Poliţia de câte ori e gălăgie pe scară,” vă sfătuieşte proprietarul.

Fără doar şi poate, într-o anumită lună întârziaţi cu chiria. Motivele pot fi multe: nu ţi-a băgat patronu’ banii la timp pe card, i-ai băut în vreo cârciumă, ai fost la curve, ţi s-au furat pe autobuzul 19, i-ai tocat la munte cu gagica, ai achitat alte datorii naşpa’ cu ei, ţi-ai înlocuit telefonul… La câteva zile, îţi sună telefonul: ,,Cutărescule, când ai venit să stai la mine credeam că eşti om serios! Aşteptam să mă suni vineri, să îmi dai banii! Acum e marţi! Crezi că eu nu am alte dări de plătit la apartamentul ăla? Nu am ce face cu banii? Dar ce să ştii, că nu ai fost în viaţa lu’ matale proprietar! Mâine vreau banii dacă nu… îţi găseşti de stat în altă parte,’’ îţi spune domn ,,propritar’’. Observaţi cum proprietarul nu mai vorbeşte cu ,,dumneavoastră” sau cu „domnul”, nu te mai vede neapărat ca pe un bou bun de muls în avans. Pentru el, eşti doar un amărât care mai stai în coşmelia lui doar din mila sa, care provine de la Divinitate aşa cum puterea venea pentru regii din Evul Mediu! Uită că îi plăteai sute de euro pe lună chiria şi utilităţile, costuri comparabile cu ţări mult mai bogate, uită că nu a pus un bec timp de un an! Proprietarul din România atât ştie: ,,chiriaşul e obligat să plătească atât pentru a sta acolo! Nu trebuie să bag bani în apartamentul ăla. El stă acolo, dacă vrea să o ducă mai bine, poate să pună şi termopane!”. În România noastră, doar chiriaşul are obligaţii! Ca să dau exemplul unei ţări ceva mai civilizate, un prieten de-al meu din Spania plăteşte 250 de euro pentru o garsonieră, într-un cartier curat din Sevilla. În aceşti bani sunt incluse apa, internetul şi energia electrică. Ole!

Mă întreb de ce proprietarul român are mentalitatea asta. Comunismul să fie cauza? Oare după zeci de ani românul, care era doar chiriaş la stat, să fi dat de gustul banului sau de nesimţire, după ce a pus gheara pe mai multe case? Să fie complexul de superioritate al afaceristului imobiliar faţă de un tânăr sau o familie care abia au bani de chirie? Oare legile proaste au dat dreptul ca un chiriaş să fie tratat ca un paria? Oricum, până una alta, proprietarii vor trebui să aibă obrazul şi pretenţiile mai subţiri, deoarece se anunţă vremuri grele.