O nouă revoluţie? De ce nu?

Tineretul din România este mai frustrat decât oricând… Dezrădăcinat, dependent de Internet, pentru el viitorul înseamnă doar mâine. Apatic, într-o zi de soare de mai, un tanar fie a ales să se plimbe cu prietena sa, fie să tragă un ,,joint” de primăvară sau să stea ca bou’ acasă, aşteptând online ca un stat incapabil să-l scape de infractorii din faţa blocului! Tineretul ,,retardat” din România, cu vârste cuprinse între 15 şi 35 de ani, nu mai aşteaptă absolut nimic, nici măcar de la părinţii băgaţi în şomaj, de ramoliţi ce sunt, cu datorii de ’nşpe zeci de milioane de lei vechi la bănci. Părinţii noştri, care şi-au trăit tinereţea în anii ’70 sau ’80, reprezintă generaţia de sacrificiu?

Nu, tinere român, ei nu sunt generaţia de sacrificiu! Au obţinut aproape moca nişte apartamente doar pentru că lucrau pe la întreprinderile socialiste. După cum se ştie, întreprinderile au fost preluate în anii postrevoluţionari de foşti securişti ,,patrioţi”, de investitori de mâna a 14-a sau, cum s-a întâmplat în scumpul meu Piteşti (mă refeream la preţuri, staţi liniştiţi), demolate. Acum, pe terenurile rămase libere de entităţi care făceau produsu’ social pe vremea Împuşcatului, alde Gheorghe Văsâi şi-a băgat un ditamai ansamblul rezidenţial! Cu toată tranziţia de caca din anii ’90, părinţii noştri au avut o casă şi un serviciu. Am 27 de ani! Din păcate, sau din fericire, am făcut trei licee în trei oraşe diferite (Liceul Militar Craiova, Liceul Militar Breaza şi, cu finalizare orală la bac, Liceul Brătianu Piteşti), aşa că viaţa mi-a arătat, încă din adolescenţă, că trebuie să lupţi pentru orice drept.

Badea dă exemple din trecutul istoric
Dacă îmi aduc aminte de ce scriau ăştia prin cartea de istorie, câteva sute de mii de români au murit în Primul Război Mondial pentru reîntregirea neamului şi două drepturi fundamentale pentru ţărani, majoritatea luptătorilor: un dram de pământ şi votul universal, toate obţinute prin promisiunea Majestăţii Sale Ferdinand, în 1917, înaintea bătăliilor de la Mărăseşti, Mărăşti şi Oituz. Sărim două decenii şi, în WWII, românii au trebuit să lupte pentru re-reîntregirea neamului! Că au făcut-o prost, că i-au trădat pe nemţi, iată, vere, ne trezirăm cu comunismul pe cap! Câteva mii de români au luptat, în rezistenţă, împotriva ciumei spurcate de la Răsărit şi şi-au luat-o în barbă! I-au aşteptat pe americani în zadar. În 1989, fie că a fost o simplă lovitură de stat de-a lui Ilici sau nu, vreo 1.300 de tineri români au murit pentru libertate. Şase luni mai târziu, mii dintre colegii lor supravieţuitori aveau să-şi ia lămpaşe, bâte şi pumni peste faţă de la minerii infiltraţi cu foşti securişti! Facţiunea 13-15 iunie 1990 ştie la ce mă refer! A fost ultima ieşire a tineretului român în stradă, pentru nişte drepturi fundamentale.

Tineretul român, ţinut în frâu de securişti
Mă uitam la televizor, în urmă cu o săptămână, de 1 Mai, ce puteau face tinerii occidentali pentru drepturile lor, ca muncitori! Că erau anarhişti (de extremă stângă) sau naţionalişti (de extremă dreaptă), aceştia au ieşit în stradă şi, într-un mod cât se poate de sindicalist, au devastat toate punctele de lucru ale multinaţionalelor, principalul factor de instabilitate economică şi socială în Europa! În România? Vai de capu’ nostru de tineret! Am uitat de Eminescu, de Ţuţea sau de Codreanu, aşa că ne-am repezit repede la nişte mici şi două beri, oferite moca de vreun primar pesedist mai tuciuriu (nu era din Piteşti  )… Pentru două beri, am intrat în tăcere… ,,Lasă-i, bă, în pula mea, au furat şi ei, dar au mai şi făcut”, îţi spune un gherţoi, imediat după râgâit. Ce mama dracului contează că se va împrumuta, ca student, de bani pentru a-şi plăti chiria! Ce mai contează că drepturile lui, ca student, sunt reprezentate de nepotu’ unui decan şpăgar sau de un oportunist. Când mama dracului studenţii vor ieşi iar în stradă? Le e atât de bine sau se mulţumesc să fie scoşi pe bandă rulantă din universităţi? Uite, scriind pe blog, mi-a venit o idee de material pentru ,,Argeşeanul”… Pe lângă sindicatele studenţeşti ce o freacă la rece, noi, tineretul român, ne putem bucura şi de înalta participaţiune a ONG-urilor bugetofage, care, pe lângă două seminarii tâmpite pe an, nu fac absolut nimic pentru ,,puietul” mioritic. De ce nu fac? De ce nu reacţionează tineretul? Cum de nu ajung tinerii merituosi să coordoneze sindicate, organizaţii… Răspunsul e simplu: securiştii sunt în tot şi toate!

Pentru ce ar trebui să ieşim în stradă

1. O locuinţă de căcat ţi-o cumperi în 30 de ani! 2. Umilinţa la care suntem supuşi de patroni: salarii de căcat, nerespectarea legislaţiei muncii şi a normelor privind securitatea şi sănătatea în muncă! Unii dintre noi muncesc de ani de zile fără să aibă carte de muncă. 3.Justiţia nedreaptă/coruptă, în care nu trebuie să ai nici un fel de încredere. 4. Instituţiile deconcentrate, pline de şpăgari şi de birocraţie. 5.Ordinea publică, făcută doar pentru băutorii inofensivi de bere din parcuri, nu pentru beizadelele vitezomane! 6. Impozite prea mari, avantaje prea mici pentru tineretul român, care ar trebui să înveţe, de la cei care acum au 40 şi ceva de ani, cum se făcea pe vremuri un cocktail Molotov…