Cine îi pupă mâna lui Calinic ajunge ca el! Drama unui copil, exploatată ,,creştineşte” de un jurnalist!

Recunosc, niciodată nu mi-a plăcut jurnalistul E. T.! Îi lipseşte ,,nervul” specific meseriei şi a fost veriga slabă a oricărei redacţii pe unde a trecut. Nu sunt foarte multe redacţii pe unde tipul, care se apropie de vârsta de doi poli, să nu fi fost… Cu toată antipatia mea, îl apreciam oarecum pentru blândeţea sa şi aplecarea către tradiţiile ortodoxe, pentru artă, pentru frumos, pentru modul cum se apleca asupra problemelor oamenilor. Fiind unul dintre jurnaliştii de casă ai PS Calinic, lui E.T. nu i-a fost greu să mănânce o pâine albă de la revista ,,Argeşul Ortodox”. Mi se văita că nu ia mulţi bani acolo şi, dacă se poate, să îl anunţ dacă mai e ceva liber prin presa locală, devastată de criză. Am pus o vorbă bună, acum câteva luni, pentru ca el să aibă o colaborare la unul dintre ziarele locale pentru care am lucrat. L-am băgat pe Dracu’ în casă, T. fiind un adevărat şpăgar!

În această seară, am făcut rost de o înregistrare, care arată că T. se foloseşte de drama unor copii bolnavi pentru a-şi umple buzunarele. Pe scurt, iată despre ce e vorba… În urmă cu câteva luni, un profesor m-a contactat pentru a demara o campanie umanitară, în presă, pentru fiica unei colege din învăţământ, suferindă de o boală rară a coloanei, care o face să arate la 18 ani ca un copil de 3 ani. Se hrăneşte cu paiul, fiind paralizată. Am acceptat imediat, iar săptămâna următoare, a început campania… De-a lungul anilor, iniţiasem numeroase campanii umanitare, necondiţionat, cunoscând foarte, foarte mulţi copii care riscau, din cauza gravelor boli, să nu ajungă la vârsta adolescenţei. La jumătatea lunii trecute, am părăsit ziarul respectiv, iar T. rămăsese să se ocupe de campania umanitară. Dar, chiar dacă jurnalistul nostru lucra la două ziare, a crezut că nu e rău să ceară ceva euroi familiei pentru a continua campania începută de mine. Familia respectivă, cu copilul pe moarte în casă, a spus că nu are atâţia bani, că medicamentele pentru copil sunt scumpe, că au salarii mici… T. nu a ţinut cont de treaba asta, dar a făcut o reducere, la două sticle de whisky… Una dintre sticle provine din barul pe care îl deţine, cerând pe ea contravaloarea, aproximativ 100 de lei, familiei nevoiaşe!

P.S.: Dacă individul ăsta nu se astâmpără cu aceste practici, promit că voi da drumul la înregistrare pe acest blog, întru marea întristare a mentorului său, general-maior Calinic Argatul.