vineri, 17 iulie 2009

Măi Andrei, măi Ilie, mânca-ţi-aş onomastica ta! Să vindeţi echipa, cum ne-am inteles, da? :)



www.violafans.net, adică suporterii FC Arges, echipa aia a lui Dobrin, pe care voi aţi transformat-o în reclamă la zahăr radioactiv din Ukarina, ciobanilor ,,ritaileri" de la pIC:
A fost odată ca niciodată. Că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. De când făcea plopul pere şi răchita micşunele. De când se băteau urşii în coade. De când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se. De când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier.

A fost odată ca niciodată un împărat, care trăia într-un castel cum nu mai erau altele, undeva la marginea oraşului Piteşti, la ieşirea spre autostrada A1. Multe erau bogăţiile lui, dar în special se lăuda cu recoltele de trestie de zahăr. Mare îi era bucuria când vedea zahărul frumos ambalat în pungi de 900 de grame. “Sunt regele zahărului şi împăratul oraşului”, îşi spunea plin de mândrie.

Într-o zi, mergând cu caleaşca sa 62 S de 650.000 de euro, zăreşte pe geamul fumuriu o fată de o frumuseţe rară, cum nu se mai văzuse până atunci. O chema Argeş, un nume predestinat frumuseţii acestei fete. De cum a văzut-o, împăratul nostru a zis că trebuie să o aibă. S-a dus la spânul roş Constantin, care împreună cu fratele lui Tudor l-a ajutat pe împărat să cumpere pachetul majoritar de acţiuni ai frumoasei fete. Şi astfel a devenit stăpân şi peste Argeş.

Familia fetei a privit cu optimism această preluare, mai ales că în trecutul apropiat fata a fost a unui balaur cu multe capete, care după ce a luat cât a putut din zestrea fetei s-a săturat şi a plecat. Curând însă, văzându-se băgat în seamă de multă lume, împăratul nostru şi-a pus sprâncenele de aur. De aici a pornit necazul său. Şi-a bătut joc de fată cum a putut, până a mutat-o în camera servitoarelor. Argeş n-a stat aici decât un an, vrând să demonstreze că încă e cea mai frumoasă din împrejurimi.

Orbit de lumina sprâncenelor de aur, împăratul a zis că trebuie s-o facă pe fata lui şi mai frumoasă, însă în loc să o îmbrace cu haine noi, tinere, a ales să le omoare pe celelalte 17 fete, care pretindeau la titlul de cea mai frumoasă fată a ţării. Într-o zi l-a chemat la el pe sluga lui, Cristi, şi i-a spus:

- Băi, vezi că am vorbit cu doi meseriaşi, te întâlneşti cu ei la o benzinărie şi le dai câte 20 de mingi de aur. Ştiu ei ce să facă mai departe. Până la urmă, nu ştiu, dă-le mai puţin, doar 10. Dă-i în…
- Da stăpâne, imediat!
- Aşa mă. Hai pa!

Argeş creştea destul de mult în clasament, deşi de-abia se întorsese din camera servitoarelor. Planul împăratului era perfect. Ca să pară şi mai credibil, ieşea şi striga în gura mare că stăpânii celorlalte fete au angajat pe cineva să îi defavorizeze fata. Toată lumea îl credea.

Într-o zi, s-a petrecut ceva ce nu va uita toată viaţa. Împăratul a fost prins de Chiorilă, un personaj care nu vede tot ceea ce se întâmplă şi alege pe cine vrea, însă din ordinul Marinarului Şuviţat. Chiorilă a ascultat la castel convorbirile dintre împărat, slugile lui şi cei 2 meseriaşi pe care i-a angajat, şi a decis că împăratul este vinovat. După câteva zeci de zile ţinut în ascunzătoarea lui Chiorilă, împăratul a fost mutat într-o casă rece şi întunecoasă, la Colibaşi. Fata a fost din nou mutată în camera servitoarelor, spre bucuria Boşorogului Cocoşat, însă nu peste mult timp va reveni la frumuseţea de odinioară.

Văzând cele întâmplate, fiul împăratului, Prâslea a zis că e în stare să se ocupe mai departe şi de afacerile cu zahăr, şi de fată. Familie fetei încearcă să scape de stăpânul cel mic, şi să o dea cuiva care să o merite şi să o readucă acolo unde îi e locul. Se zvoneşte că palatul împăratului se va închide în curând, toată afacerea se va duce de râpă. Şi au trăit necăjiţi până la adânci bătrâneţi.

Şi-am încălecat pe-o şa
Şi v-am spus povestea aşa.

Niciun comentariu: