Satul românesc îşi trăieşte ultimele clipe! Printre puştanii care pleacă la oraş, la liceu, pe navetă, în zgomot de manele pe telefon, printre părinţii restanţieri la bănci şi providen(ţă), ţarina română a societăţii actuale a ,,scăpat" de tineret. Pentru totdeauna! Am aflat la Iordanul de seara asta ca foarte multi dintre prietenii mei nu mai pot fi alaturi de mine... Ei nu au murit! Londra, vreun ,,burg" sau ,,citas" din Spania, Anglia, Germania sau din Italia inseamna orasul lor adoptiv! Iar satul meu, Suseniul, comună aflată la 15 km de Piteşti, în sud, a murit pentru totdeauna! Oamenii erau bătrâni şi au murit, vecinii erau bolnavi şi s-au dus şi ei, noi, tinerii, suntem alergaţi de timp... Acum doi ani, in Evenimentul Zilei scriam că am fost serviţi cu pizza.
Mama e mai batrana, bunicul meu nu mai are mult de trait, iar fatuca dintr-a saptea, de care imi placea foarte mult in generala, are si ea doi copii. Pacat ca iordanitorii nu mai au pe unde colinda, pentru ca gazdele au murit... Erau bătrâni! A murit şi tatăl primarului din Suseni, înainte de sărbători, a murit şi tanti Gherghina, a murit şi nea Ion, care dădea tot timpul vin la iordănitori. Sucă, şoferul de TIR nu a mai fost la înălţime cu darul, era plecat, unchiul meu e deja mort şi fiul său nu era pe aici... Cred, in firea mea posaca si pesimista, ca neamul asta nu se va regenera in mediu urban... Din 28 de ani de viata, am trait mai mult la asfalt, dar cred ca satul e cel care ne va salva... Un sat pustiu, cu tineretul plecat, in proportie covarsitoare in strainataturi, va fi cel care ne va scapa inclusiv de foame. Va reface o agricultura lasata balta in ultimele 2 decenii. Apropo, cel putin tineretul de la Suseni nu mai asculta manele... Urasc semnul ,,..." dar, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu