Maneaua în cinematografia românească

Prietena mea a rămas, probabil, șocată seara asta, după ce am trecut în revistă întreaga istorie a manelei românești, de la Azur la Sorinel de la Plopeni, și de la Albatros la Sorinel Puștiu! Săraca, după ce luni de zile am obișnuit-o cu metale grele, punkereli incisive și alte din astea, și-a dat seama că scurta mea perioadă de concediu m-a pervertit la manelism, un pic! Stați liniștiți, nu m-am apucat să ascult manele, deși vecinii mei din cartierul de proletari Prundu-Pitești-AG s-ar bucura! Până la ora asta, am ascultat soundtrack-urile manelistice made by Azur (Sobolanii Rosii, Eu cand vreau sa fluier, fluier), Albatros, celebrul Bucuresti, Bucuresti (Schimb valutar), Adi Minune și chiar Sorinel Copilul de Aur (care se regăsesc în numeroase producții autohtone din ultimii ani, de la Alerta, Gadjo Dilo sau Terminus Paradis, până la Poveste de Cartier)! Doar că sunt un fan al filmelor românești și, mai ales, al personajelor acestora, în care cei mai mulți dintre voi vă regăsiți! Oricum, mai mult decât mine! Sic!