Cozonac sau mici cu bere?

Mare dilemă pe aspiranţii la funcţiile de primari pentru comunele argeşene. Oare ce merge mai bine pentru a câştiga simpatia votanţilor? Să meargă la biserică în fiecare duminică şi să pozeze în enoriaşi model? Să o lase mai moale cu matoleala pe la cârciumile săteşti? Să-l ţină acasă sâmbătă seara pe ,,ăla micu”, care a devenit spaima discotecilor săteşti, la capitolul scandaluri? Sunt întrebări la care candidaţii pentru primării găsesc cu greu răspuns. S-au băgat într-o campanie electorală costisitoare, iar pe ţărani nu îi mai duci cu vorba. Chiar şi ultimul pensionar de la „Ceapeu” are o pălărie Digi Tv sub streaşină, aşa că e la curent cu tot ceea ce se întâmplă în societatea românească. Mai ştie şi ce buget are comuna, aşa că promisiuni venite din partea vreunui candidat, de genul „voi asfalta 20 de kilometri de uliţe comunale şi voi băga canalizare şi în ultimul cătun” nu sunt verosimile.
Săptămâna trecută, unul dintre candidaţii la o primărie din nordul judeţului se consulta cu şeful său de partid, de la Piteşti, asupra modului de abordare a campaniei electorale. Nu erau chestiuni fine de marketing politic, ci modalităţi simple, eficiente şi ieftine prin care pot fi „cumpăraţi” votanţii. ,,Ce crezi că e mai bine, şefu? Să cumpăr vreo 300 de cozonaci şi dulciuri de la Metro şi să le împart în comună sau să fac un chef de Paşte la bar, la vărul meu, cu mici şi bere. Cred că ne scoatem mai ieftin cu berea...” întreba candidatul. „Nu e bună treaba cu cârciuma! Aşa fac toţi! E mai bine să cumperi cozonacii şi să te duci în şatrele alea de ţigani. Dacă le dai ceva, ăia or să vină să te voteze. La cârciumă nu vor veni decât beţivii, care nici nu vin la vot” a fost îndrumarea şefului de la Piteşti. Face un simplu calcul... Pachetele cu alimente îl vor uşura de vreo 15-20 de milioane. ,,Scap destul de ieftin’’ îşi spune candidatul în sinea sa. Nici nu apucă să iasă bine din încăpere că vreo doi ziarişti „mai deştepţi” îl întreabă dacă e interesat de publicitate în mass-media. „Evident, cum să nu! Chiar vreau să apar la ziar...” spune primarul. Pentru câteva sute de lei, poza sa apare la ,,gazetă”, iar rudele din sat sunt mândre că „domn’ primar”, fost tractorist, a ajuns, deja, o personalitate în judeţ, respectat chiar şi de şefii ăi mari. Într-un final, chiar şi candidatul pentru primăria unei comune sărace din judeţ trebuie să scoată din buzunare sume de zeci de mii de lei pentru a avea şanse să învingă.