În urmă cu câteva zile, m-am întâlnit cu câteva cunoştinţe pe care nu le mai văzusem de ani buni. Oamenii ăştia fuseseră plecaţi care-ncotro prin Italia, Germania sau Spania (vreo doi fuseseră în toate trei) pentru a câştiga ceva bani pentru un trai decent, după întoarcerea în ţară.
Dar aşa cum sunt cei mai mulţi dintre românaşii noştri veniţi din ţări străine, primul lucru pe care l-au făcut a fost să-şi cumpere maşini de marcă, destul de costisitoare şi să-şi contruiască o căsuţă cu trei-patru camere în localităţile lor de reşedinţă, aflate la mică distanţă de Piteşti. Nimic anormal, veţi spune, dar ,,tovarăşii’’ ăştia ai mei au uitat vechea vorbă a românilor: ,,Înainte de a te apuca să-ţi faci casă, mai întâi trebuie să îţi faci un veceu!’’. Aşa se face că, foarte mulţi dintre argeşenii noştri şi-au tras vilă cu jacuzzi, dar îşi fac nevoile tot în vechiul veceu din spatele curţii. Şi să nu mai vorbesc de cazuri când un prostălău îşi trânteşte un viloi, fără ca acea zonă să fie racordată la utilităţi. Cred că din cauza aia încă folosesc veceul din spatele curţii...
Având experienţa unor ţări cât de cât civilizate, aceştia şi-au cumpărat maşini numai bune de circulat pe autobahnurile nemţeşti şi bune de stricat pe străzile mioritice. În plus, maşinile lor puternice consumă combustibil de rup, ajutând la golirea de euroi galopantă, din buzunarul celui care a muncit sau a ,,ciordit’’ prin Vest. Cum pe uliţele ţării până şi faimoasele BMW, Volvo sau Volkswagen îşi dau duhul mai repede decât erau programate, acestora li se găseşte o altă utilitate. Dau exemplu un vecin de la ţară care şi-a ,,tras’’ un BMW, fabricat în 2003. L-a cumpărat, cred, prin iulie. Maşina era, cum ar spune un băieţaş de cartier, piesă de piesă. Dar pe uliţele satului (şi, de ce nu, şi ale oraşelor) maşina a devenit un veritabil hârb. Drept urmare, maşina, cumpărată cu bani grei, este folosită în prezent la transportul purceilor către Târgul Săptămânal sau a sacilor cu grăunţe către moara din comună.
Aşa se întâmplă şi cu ţoalele. Vine un tânăr din Italia înţolit de la magazine cu ştaif de le înnebuneşte pe toate mândrele din sat. Odată cu trecerea timpului petrecut în România, pantalonii cumpăraţi cu 200 de euro se înnămolesc, pantofii se crapă uimitor de repede.
Aşa se întâmplă şi cu mentalitatea... De ce oare timp de câteva luni un ţăran muncit prin Italia are o viziune asupra societăţii care l-ar face invidios până şi pe un sociolog şi de ce, după câteva luni acesta revine la gândirea Made by Cel Bun Spirit Mioritic? Şi ca să termin cu aberaţiile astea metaforice: de ce noi, românii, ne consumăm, fizic şi psihic, mult mai intens decât italienii sau spaniolii? O fi în România forţa de frecare socială mai mare?
Dar aşa cum sunt cei mai mulţi dintre românaşii noştri veniţi din ţări străine, primul lucru pe care l-au făcut a fost să-şi cumpere maşini de marcă, destul de costisitoare şi să-şi contruiască o căsuţă cu trei-patru camere în localităţile lor de reşedinţă, aflate la mică distanţă de Piteşti. Nimic anormal, veţi spune, dar ,,tovarăşii’’ ăştia ai mei au uitat vechea vorbă a românilor: ,,Înainte de a te apuca să-ţi faci casă, mai întâi trebuie să îţi faci un veceu!’’. Aşa se face că, foarte mulţi dintre argeşenii noştri şi-au tras vilă cu jacuzzi, dar îşi fac nevoile tot în vechiul veceu din spatele curţii. Şi să nu mai vorbesc de cazuri când un prostălău îşi trânteşte un viloi, fără ca acea zonă să fie racordată la utilităţi. Cred că din cauza aia încă folosesc veceul din spatele curţii...
Având experienţa unor ţări cât de cât civilizate, aceştia şi-au cumpărat maşini numai bune de circulat pe autobahnurile nemţeşti şi bune de stricat pe străzile mioritice. În plus, maşinile lor puternice consumă combustibil de rup, ajutând la golirea de euroi galopantă, din buzunarul celui care a muncit sau a ,,ciordit’’ prin Vest. Cum pe uliţele ţării până şi faimoasele BMW, Volvo sau Volkswagen îşi dau duhul mai repede decât erau programate, acestora li se găseşte o altă utilitate. Dau exemplu un vecin de la ţară care şi-a ,,tras’’ un BMW, fabricat în 2003. L-a cumpărat, cred, prin iulie. Maşina era, cum ar spune un băieţaş de cartier, piesă de piesă. Dar pe uliţele satului (şi, de ce nu, şi ale oraşelor) maşina a devenit un veritabil hârb. Drept urmare, maşina, cumpărată cu bani grei, este folosită în prezent la transportul purceilor către Târgul Săptămânal sau a sacilor cu grăunţe către moara din comună.
Aşa se întâmplă şi cu ţoalele. Vine un tânăr din Italia înţolit de la magazine cu ştaif de le înnebuneşte pe toate mândrele din sat. Odată cu trecerea timpului petrecut în România, pantalonii cumpăraţi cu 200 de euro se înnămolesc, pantofii se crapă uimitor de repede.
Aşa se întâmplă şi cu mentalitatea... De ce oare timp de câteva luni un ţăran muncit prin Italia are o viziune asupra societăţii care l-ar face invidios până şi pe un sociolog şi de ce, după câteva luni acesta revine la gândirea Made by Cel Bun Spirit Mioritic? Şi ca să termin cu aberaţiile astea metaforice: de ce noi, românii, ne consumăm, fizic şi psihic, mult mai intens decât italienii sau spaniolii? O fi în România forţa de frecare socială mai mare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu