Mai tot timpul auzim pe la conferinţele de presă-fie ele pe teme politice sau de administraţie-că Argeşul este unul dintre cele mai bogate judeţe din România. La prima vedere, aşa ar fi. Avem ditamai uzina care produce sute de mii de maşini pe an, avem, încă, un combinat petrochimic de o mare importanţă pentru Petrom, başca alte fabrici şi făbricuţe rezultate ale investiţiilor străine. Din păcate, realitatea socială o contrazice pe cea economică. Venitul mediu net al argeşenilor nu depăşeşte 900 de lei, în timp ce pensiile, mai ales cele ale agricultorilor, sunt absolut mizerabile. Lună de lună suntem minţiţi cu statistici prin care ni se spune că o ducem bine, că de, trăim într-un judeţ bogat. De realitate ne lovim atunci când trebuie să ne plătim facturile şi când trebuie să ne umplem coşul cu cele necesare. În ultimii ani, după investiţiile imense în Vestul ţării, nici măcar nu mai putem băga mâna în foc că Argeşul are o economie printre cele puternice, cu atât mai puţin un nivel de trai ridicat. De exemplu, se poate compara traiul piteşteanului de rând cu cel al bănăţeanului, al bucureşteanului, al ardeleanului sau al constănţeanului? Nici vorbă! Ne putem compara, în schimb, cu Oltenia şi Moldova, zone „surori” cu Argeşul în ceea ce priveşte culoarea politică.
Argeşul, un judeţ bogat? Putem spune că aproape o treime din el este oarecum dezvoltat economic. Zona Piteştiului şi a Mioveniului a avut parte de un ,,boom” economic în ultimii ani. Peste 70% din veniturile Finanţelor Publice Argeş vin din aceste zone. Dar ce putem spune despre zona de sud, unde sărăcia e la ea acasă? Ce putem spune despre zona Muscel, unde au fost falimentate şi vândute piesă cu piesă toate fabricile? În aceste două zone nu putem vorbi nici de economie şi, bineînţeles, nici de nivel de trai. Cât priveşte „dezvoltatul” nostru Piteşti, nivelul de trai poate fi calculat cam aşa: ‚,Dacă eu seara asta mănânc cinci pui, iar voi ceilalţi patru nu mâncaţi niciunul, în medie am mâncat un pui de căciulă, ceea ce e bine pentru toată lumea!’’. Din păcate, s-a căscat o prăpastie imensă între cei 5% dintre piteşteni, care îşi permit să-şi ridice vile în Trivale sau aiurea şi circulă cu un Q7 sau Touareg, şi restul locuitorilor, care abia îşi permit să circule cu taxiul în ziua de salariu. Aşadar, se pot lăuda argeşenii că fac parte dintre românii care au parte de bunăstare? Eu nu cred chestia asta. Ni se servesc minciuni şi statistici scoase din burtă, în timp ce aproximativ 60% dintre argeşeni se iau cu foamea la trântă.
